Despre Sega

La data de 11 iunie 2008, după 7 ani de-acasă, 17 ani de școală, 11 ani de făcut reclame și o viață lăuntrică plină de frământări și căutări febrile, dar sterile, Sega își îndeasă întrebările fără răspuns într-un rucsac, își ia inima în dinți și lumea în cap și pleacă hăt, departe, tocmai până în India. Sau Țara Diavolului, cum i se mai spune…

Timp de un an care ar putea fi considerat inițiatic, pașii îl poartă pe Sega de la ashramul lui Osho din Pune până la locul nașterii lui Buddha în Nepal, din nordul tibetan al Indiei și până în sudul ei dogoritor.

Fascinanta și deopotrivă terifianta călătorie a lui Sega pe misterioasele tărâmuri de la capătul pământului este povestită cu lux de amănunte în Namaste, romanul de aventuri spirituale prin India și Nepal, din care primul volum și-a întâlnit primii cititori la data de 2 iunie 2012, la Bookfest. Volumul 2 a fost lansat tot la Bookfest, la data de 1 iunie 2013. Volumul 3 se află în faza de gestație.

 

Vrei să te împrietenești cu Sega?

Sega - Namaste

74 Comentarii

  1. severo
    Posted 27/05/2014 at 3:03 PM | #

    Nu te supara Andrei, dar te mai numesti cumva si Cojanu? Daca da…multa sanatate si bucurie si cum spunea sega…lasa cutumele in favoarea luminii, elibereaza-te încarca-te cu bucurie,intelepciune, adevar.

  2. Posted 10/08/2013 at 12:34 AM | #

    Salut! Am citit cartea ta si cu siguranta isi merita banii, e dinamica si placut de citit si mai buna ca prima parte. In calitate de practicant yoga, am fost interesat sa vad cum este o experienta Vipassana, si din acest pdv nu am fost dezamagit.

    Am scris un articol despre carte si concluziile mele pe blogul meu:
    http://yodreapta.wordpress.com/2013/07/31/sega-namaste-in-nepal/

    • Posted 10/08/2013 at 12:42 PM | #

      multumesc pentru aprecieri, mac gregor.

  3. Bradut
    Posted 20/05/2013 at 7:56 PM | #

    Mona pune o problema foarte interesanta referitoare la realitate si fictiune. Cartea lui Sega este in acelasi timp realitate si fictiune, pentru ca Sega insusi a fost semi-fictiv pe perioada calatoriei. Si, la cum il stiam si cum il stiu, a ramas semi-fictiv. Ceea ce inseamna ca s-a desprins de realitatea cu care suntem familiari si s-a oferit alteia, care pentru noi frizeaza fantezia. I s-au intamplat lucruri la limita fictiunii sau dincolo de ea pentru ca: a) a fost deschis sa le lase in viata lui; b) nu le-a ratat, ca sa ma exprim prozaic.

    E foarte interesanta discutia si ar merita continuata. Namaste!

    • Posted 20/05/2013 at 8:13 PM | #

      de-ai sti de cand il caut pe povestitor, brade… 🙂

  4. Deria
    Posted 20/05/2013 at 4:16 PM | #

    Apoi da, numa’ ca io nu-s din/in Bucuresti… Nu-i bai, o cumpar eu atunci. A citit si iubi al meu cartea ta, si lui i-a placut.

    Le pastram pentru o recitire ceva mai incolo. 😀

    Intre timp, am citit si jurnalul indian al lui Ovidiu (e pe undeva pe Net), enorma diferenta intre el si tine. Bine, el e in New Delhi si stiam cam cum e pe acolo.

    Despre o alta calatorie, detaliata la virgula, cu costuri si tot, am citit si pe blogul cristisiadriana.

    Si am mai citit si alte articole de calatorie.

    Oaza mea de liniste si visare. 🙂

    No, astept cu nerabdare.

  5. Deria
    Posted 16/05/2013 at 10:00 PM | #

    Omule, ai curaj! Mai am vreun sfert din carte, si in baie m-am ascuns, sa pot citi in liniste. 😀

    Ai si umor, ai si un stil lejer de a scrie…

    Mi-a placut.

    E vara lui 2013, a aparut Nepalul?

    Te invidiez, ai ajuns acolo unde visez de mult sa ajung. As ramane acolo, daca s-ar putea.

    • Posted 20/05/2013 at 11:03 AM | #

      namaste, deria! multumesc pentru mesaj. la mine curajul se combina cu disperarea, ceva de speriat. lansam namaste in nepal la bookfest, sambata, 1 iunie 2013, de la ora 19:00. te astept 🙂

      sega

  6. Mona
    Posted 07/05/2013 at 12:57 PM | #

    “Zidurile”, pereti meniti sa ne apere de lume si care sfarsesc prin a ne bloca vederea catre lume, catre intelegerea ei si care ne impiedica armonizarea cu tot ceea ce ne-ar putea face sa vibram. Parintii incep prin a ridica acest paravan din dorinta de a ne proteja de ceea ce ne-ar putea face rau. Sunt caramizi asezate cu dragoste, dar mi-ar placea ca din cand in cand sa faca si ferestre. Cartile sunt ferestre, buldozere si eu le multumesc parintilor mei ca m-au protejat asa cum au stiut ei mai bine si ca totusi au inteles ca fara ferestre un suflet se sufoca si nu isi poate lua zborul. Acum, cu atat mai mult, vreau sa iti inteleg parcursul, sa inteleg de unde ai plecat si cum iti este in acest moment zborul.
    I-am zis regasire pentru ca in perioada copilariei ai stiut cine esti. Venim cu toate informatiile necesare, dar undeva, intr-un prag de trecere, o pierdem pe cea mai importanta dintre ele: bucuria de a trai in acord deplin cu sufletul nostru.

    • Posted 07/05/2013 at 1:13 PM | #

      daca am stiut in copilarie cine sunt, am uitat intre timp. incerc sa-mi amintesc si uneori chiar am sentimentul ca mi-am adus aminte, dar nu stiu cum se face ca uit iar. in loc sa devin din ce in ce mai senin se pare ca ajung din ce in ce mai senil.

  7. Mona
    Posted 07/05/2013 at 10:16 AM | #

    Abia acum te-am descoperit. Ma voi indrepta cu viteza spre prima librarie pentru a cumpara aceasta carte. Si o voi astepta cu interes si pe cea de-a doua. Sunt extrem de curioasa sa aflu daca ai reusit sa te regasesti in calatoria ta. Aproape ca as paria ca te-ai regasit atunci cand ai inceput sa scrii. Locul unde ne aflam ne poate influenta si totusi niciodata nu se produce regasirea pana cand nu incepem calatoria interioara. Dar o sa recunosc mereu ca exista spatii de influenta si ca uneori trebuie sa mergi pana la capatul pamantului pentru a gasi cheia care deschide usa catre tine. Declansatorul poate fi o vorba spusa de un om intalnit acolo. Si asta pentru ca el a primit codul ce deschide lumi noi pentru tine, cod pe care ti-l daruieste fara sa stie ce influenta incredibila va avea in viata ta.

    • Posted 07/05/2013 at 10:56 AM | #

      In loc de “regasire”, as spune “gasire” sau – mai bine – “descoperire”. Si descoperirea asta e un proces continuu, o progresie dinspre minciuna spre adevar. Vezi cum esti din ce in ce mai bine. Auto-descoperirea nu e suficienta insa… Ce te faci cu apucaturile mintii, cu deprinderile tale autodistructive? Cum iesi din fortareata pe care ai construit-o sa te apere, dar care a ajuns acum o inchisoare? Cum iesi din celula in care te-ai zavorat si in care incepi sa te sufoci? Sigur, astfel de intrebari nici nu apar pana nu vezi cum stau lucrurile inauntru. Pana atunci, traiesti cu iluzia ca e ceva din afara care iti lipseste… Am vorbit la TEDxEROILOR pe tema asta, aici.

  8. Oanna
    Posted 29/03/2013 at 2:58 AM | #

    Sega,
    As putea spune multe despre cartea ta, dar ceea ce a fost de zis s-a zis!
    Te felicit! Esti un adevarat scriitor!

    • Posted 05/04/2013 at 8:58 PM | #

      multumesc, oanna… si sper sa nu-ti schimbi parerea dupa ce citesti a doua carte, care apare la vara (aventurile in nepal) 🙂

  9. Ioana Popa
    Posted 24/02/2013 at 1:24 PM | #

    Super veste! Zambet pe chipul meu astazi si muulta nerabdare in suflet! 🙂

  10. Ioana Popa
    Posted 24/02/2013 at 12:19 PM | #

    Sega,

    Tocmai ce am terminat de citit cartea ta. In destul de multe din ce ai povestit m-am descoperit si pe mine. Hmm…m-ai pus pe ganduri si sunt ganduri de….actiune :).
    Cred ca esti un om cu un suflet tare frumos.
    Felicitari pentru curaj! Meriti!

    Cu drag,
    Ioana

    • Posted 24/02/2013 at 1:16 PM | #

      ha-ha, tocmai ce ai terminat de citit, eu tocmai ce termin de scris… a doua carte se apropie de tipar. detalii in curand 🙂

      ma bucur ca te-am pus pe astfel de ganduri.

      multumesc,
      sega

  11. Bet
    Posted 01/01/2013 at 1:26 PM | #

    La multi ani! E 1 Ianuarie 2013 si am hotarat sa traiesc finalul de roman odata cu sfarsitul de an. La mine cititul e pe “simtite”. Nu conteaza cat imi ia pana termin o carte. Am o relatie absolut personala cu tot ce se intampla in fiecare carte pe care hotarasc sa o simt – a se intelege sa o citesc. Cred ca uneori sa “simti” e mai util decat sa gasesti raspunsul la intrebari. Am simtit fiecare osho hug, fiecare gand scris, fiecare cautare a personajului pricipal. Namaste! … Astept urmarea … pana atunci va doresc impliniri spirituale de necontestat.

  12. adela
    Posted 11/12/2012 at 10:09 AM | #

    Namaste,Sega….am terminat de “trait”cartea ta, acum doua zile.N-as vrea sa astern clisee, insa visul meu, cu mult timp inainte de a te “intalni” pe tine…a fost si este sa merg in India, pentru acelasi motiv care te-a determinat si pe tine s-o faci. Nu pot decat sa-ti marturisesc ca mi-a picat cartea in mana in unul din cele mai potrivite momente din viata mea.Nu vreau sa repet ce s-a mai spus aici, m-am regasit in fiecare pasaj, in pornirile, gandurile tale parca imi apartineau….iar la final starea cu care ai parasit India, era si starea mea.Iti multumesc Sega, mi-ai fost de mare folos, intr-adevar acum macar stiu cu ce trebuie sa lupt. Te astept cu continuarea si cine stie poate in viitorul apropiat vom schimba si impresii…cartea ta m-a ambitionat si mai tare sa-mi implinesc visul >>India. Sa-ti fie bine!

  13. Daniela
    Posted 29/10/2012 at 1:53 PM | #

    Asa este, am citit-o cu atata intensitate, mi-a placut enorm 🙂 Cartea nu s-a suparat pe mine, pentru tratamentul ei fizic, s-a bucurat in schimb pentru cel moral, s-a bucurat ca nu am lasat-o din mana in nici o situatie, si in fiecare clipa libera mai citeam cu ardoare cate o pagina. Aceasta a fost o carte citita si la propriu si la figurat!
    🙂

  14. Daniela
    Posted 28/10/2012 at 11:48 PM | #

    Draga Sega,

    Dintotdeauna am avut un respect imens pentru carti, le citeam cu grija, sa nu le distrug, foloseam semnul de carte si nu indoiam coltul foii ca sa nu uit unde am ramas cu cititul…Dar dupa lecturarea ,,Namaste,, am realizat ca toate aceste principii legate de respectul fata de carti le-am incalcat!
    Cartea aceasta am primit-o in dar de ziua mea, de fapt eu am cerut-o unui priten care stiam ca o va cauta in toate librariile :)… desi a fost un cadou ,,comandat,, a fost cadoul care m-a tinut treaza toata noaptea 🙂 si mi-a furat fiecare clipa libera pe care o aveam la dispozitie in valtoarea vietii mele cotidiene 🙂 O duceam cu mine peste tot, in poseta la munca( acolo s-a murdarit cu fardul de obraz), la sauna dupa ora de sport, timp de 30 de min mai devoram cateva pagini, pana cand am vazut ca incep sa-mi cada paginilee din carte…se topise cleiul cu care era lipita, sau la plaja, unde am manjit-o cu ulei de masline si citeam pana cand nu mai vedeam randurile si incepeau tantarii sa ma intepe….in loc de soare pe cer aveam luna 🙂 treceau orele fara sa-mi dau seama, dar intr-un final am reusit sa o termin pe tren, in drumul meu spre casa, unde nu am fost deranjata decat de controlorul de bilete 🙂
    Este singura carte, in afara de cursurile din facultate, pe care am subliniat-o si pe care am marcat-o cu pixul( nu cu creionul) arata groaznic, de parca ar fi citit-o sute de persoane. Noroc ca am primit-o si nu am imprumutat-o de la biblioteca, pentru ca as fi primit cu siguranta amenda pentru maltratare cartii.
    Cu toate astea, desi ma simt usor vinovata pentru ca nu am citit-o asa cum se cuvine, sunt bucuroasa ca am reusit sa citesc o carte atat de profunda. A fost grozava, si mai astept cu nerabdare si urmatoarele.
    Namaste!Sega

    • Posted 29/10/2012 at 1:44 PM | #

      cartea nu s-a suparat pe tine, daniela; s-ar fi suparat daca ai fi pus-o in biblioteca si ai fi uitat-o acolo, intacta, sa se astearna praful pe ea… paginile desprinse, patate si subliniate cu pixul, sugereaza cateva zile si nopti de dragoste fierbinte nu de lectura rece 🙂

  15. Monalisa
    Posted 28/10/2012 at 10:23 PM | #

    Buna Sega,
    Tocmai ce am terminat de citit cartea ta si, sincer, sunt confuza. Am cumparat-o dintr-un aeroport in timp ce asteptam imbarcarea in primul meu zbor cu avionul. Credeam ca ma va ajuta sa uit de emotii dar in schimb am descoperit ca unele dintre sentimentele descrise sunt si ale mele. Am 21 de ani si de multe ori simt ca nu traiesc, nu stiu cum sa traiesc, iar trecerile de la bucurie la tristete profunda sunt foarte rapide. Sunt fursioasa pe mine pentru ca sunt tanara, am viata inainte, dar nu o simt. Evident nu sunt singura careia i se intampla asta, dar acest lucru nu ma ajuta la nimic. Nu vreau sa renunt la a spera ca intr-o zi imi voi gasi linistea, fericirea si iubirea insa uneori simt ca nu mai am “baterii”…ma pierd, cedez depresiei, singuratatii. Ca sa imi revin, imi trebuie cateva zile de “self-encouragement”, de repetare a acelorasi fraze: “be patient! you’ll find your place in this world soon! you’ll feel the taste of life soon” dar ca sa devin trista nu e nevoie decat de un moment care sa-mi aminteasca de propria-mi singuratate. Asa ca scrierea ta nu mi-a lasat un sentiment pozitiv ci mai degraba mi-a aratat alte fete ale singuratatii. Iti admir curajul si tenacitatea pe care o ai in cautarea fericirii tale dar sper ca nu imi va lua si mie ani de zile pentru a descoperi gustul vietii. No offence :)…. Namaste, Sega! I really hope you’ll find the real hapiness (i.e. that will last for a long,long,long…time).

    P.S.: Sunt curioasa la ce te gandeai cand ti-a fost facuta poza pentru coperta. Saptamani bune, cartea ta a stat la mie pe birou si in fiecare dimineata iti vedeam privirea. De fiecare data cand vroiam sa-mi reprim un sentiment, vedeam coperta si parca imi spunea: “I know what you feel and think; you may hide it from the world or even from yourself but you can’t lie to me; you can’t escape me; I know the truth…” Uneori ma enerva si incepeam sa ma cert cu ea 🙂

    • Posted 29/10/2012 at 2:16 PM | #

      hai sa iti spun la ce nu ma gandeam cand am facut poza: nu ma gandeam ca o sa scriu o carte si ca aceasta carte va avea chipul meu pe coperta.

      poza a fost facuta intamplator, de un prieten, undeva, pe malul marii negre, ca un test pentru noul obiectiv al aparatului sau de fotografiat… abia ma intorsesem din india si poate ca in privire mai pastram ceva din dogoarea ei. as vrea sa iti zic mai multe, dar asta ar insemna sa iti povestesc tot volumul 3, pe care inca nu l-am scris.

  16. Lucian
    Posted 21/10/2012 at 2:08 AM | #

    Namaste! Sega
    Am lecturat ,pe nerasuflate ,cartea si ma bucur ca are atata succes .
    Informatia si energetica ei sunt declansatori ai calatoriilor interioare si exterioare.
    Asa cum scria si Hermann Hesse omul calatoreste intreaga viata avand ca destinatie finala propriul sine.
    Am fost si eu intr-o asfel de calatorie la muntele Athos si sunt convins ca e doar inceputul ,inteleg bine ce ai simtit si cat de greu a fost sa depasesti bariera propriei crestinatati desii…eu personal nu am gasit nici o contradictie intre Hristos si Osho,pe care l-am citit si descoperit acum 10 ani.
    Am avut acelasi sentiment de…iubire invaluitoare si omniprezenta.
    Te felicit si-ti doresc succes in demersul tau cultural dar mai ales spiritual.
    Astept nerabdator urmatoarea trasa pentru destinatia mea viitoare.
    Toate cele bune.

  17. Carmen
    Posted 06/10/2012 at 8:35 PM | #

    vreau doar sa-ti multumesc pentru povestea ta, asa frumos asternuta pe hartie, si pentru faptul ca te-ai decis sa o imparti cu noi, sau mai bine zis, cu mine.
    imi face placere sa te citesc !

  18. Ioana
    Posted 21/09/2012 at 8:26 AM | #

    Buna ziua, nu sunt un fan Namaste, dar cartea este scrisa cu nerv, are toate ingredientele pentru a fi un succes de piata (aventura, umor, apoare si o poveste de dragoste). Sa nu uitam ca este produsul unui om care a facut cariera in domeniu, deci a creat un produs de succes.Nu trebuie pus la zid pentru asta! In Germania sunt sigura ca nu ar fi avut nici pe jumatate din succesul inregistrat in Romania pentru ca tinerii nemti, dupa ce termina liceul sau in timpul facultatii exact asta fac…pornesc intr-o calatorie initiatica prin India. Este atat de raspandita chestia asta, cam cum se faceau la noi petrecerile de majorat!:) In cultura noastra o astfel de calatorie pare exotica, dar cred ca a deschis si un drum… Sper ca Sega sa fi facut calatoria cu sinceritate, asa cum spune el, si nu pentru ca este… cool (an sabatic, calatorie initiatica- se practica foarte tare prin anumite medii profesionale unde se castiga extrem de bine.

  19. CECILIA
    Posted 14/09/2012 at 8:47 PM | #

    BUNA..MA NUMAR SI EU PRINTRE UNA DINTRE VIITOARELE CITITOARE ALE CARTII(SPER SA O PRIMESC CURAND….SUNT CAM DEPARTE DE ROMANIA ASA CA NU STIU CAM CAT O SA INTARZIE..)AM CITIT TOATE COMENTARIILE SI MA BUCUR SA VAD CA TUTURORA LE/A PLACUT CARTEA(CU MICI EXCEPTII)…AM FOARTE MARE CURIOZITATEEE SI DE/ABIA ASTEPT SA O CITESC…SI MAI ALES MA BUCUR CA ROMANULUI II PLACE SA CITEASCA(MI/AM NOTAT RECOMANDARILE PE CARE LE/ATI FACUT )…ITI DORESC SUCCES SI O SA REVIN DUPA CE O SA CITESC CARTEA…
    OM SHANTI

  20. Raluca
    Posted 04/09/2012 at 8:40 PM | #

    Namaste Sega,
    Am cumparat cartea ta dintr-o intamplare pura si fericita si ma felicit sincer ca am facut-o. Incerc sa inteleg oamenii din cultura pe care tu ai avut norocul sa o gusti.
    Ti-am citit paginile ca si cum le-as fi respirat, in masina, pe plaja, seara tarziu si acum …mai vreau.
    Trebuie sa recunosc, m-a contrariat fantastic faptul ca un absolvent de matematici scrie… si inca atat de bine:)
    Te felicit, din suflet, ai Miez, fara sa-ti pierzi de fapt axa, ai avut puterea sa privesti in fata, fara prejudecati, altceva decat crestinismul.
    Cand apare partea a doua?:);))
    Multa lumina iti doresc!

    • Posted 05/09/2012 at 4:13 PM | #

      multumesc pentru mesaj, raluca!

      namaste, romanul de aventuri spirituale in nepal, apare la anul.

      cu bine,
      sega

  21. Vlad
    Posted 17/08/2012 at 10:35 AM | #

    Draga Sega,
    am citit doar 4 pagini din cartea ta,insa am ramas lipit cu ochii de ecranul calculatorului pana am gasit site-ul de unde pot sa iti cumpar creatia.
    Am ramas putin dezamagit de comentariul lui Andrei, caruia ii lipseste viziunea, desi pare sa fie un om pragmatic si cu suflet bun.Simte nevoia sa se elibereze de frustrarile neimplinitei vieti dedicandu-se unui scop nobil.In fapt, tind sa cred ca asa cum au observat si altii,el traieste in globul prejudecatilor romanesti,umane.
    Sunt de parere ca pentru a intelege aceasta calatorie initiatica,trebuie sa te detasezi de material si sa incerci sa te scufunzi in propria substanta pentru a repara sufletul si pentru a-l proteja si ingriji.
    Acum am comandat cartea,sper sa ajunga cat mai curand si sa fie la fel de profunda precum dorinta mea de cunoastere.:)
    Iti doresc sa ai multa inspiratie si sa ajungi pe la Cluj-Napoca vreodata. 😀

    • Posted 21/08/2012 at 4:49 PM | #

      multumesc pentru comentariu, vlad. e un comentariu pertinent si lipsit de patima. sper sa-l citeasca si andrei…

      daca vrea editura, o sa ajung si la cluj, cu drag.

      namaste!

  22. olimpia
    Posted 11/08/2012 at 8:07 PM | #

    traiesc momente placute prin cartea ta, te felicit pt curajul de face ceva pt tine si sufletul tau si sper sa pot ajunge sa citesc si urmatoarele experiente si calatorii spirituale ale tale, eu sunt mai batrana un pic si… succes in tot ce vei intreprinde, scrie, scrie tot

    • Posted 11/08/2012 at 8:41 PM | #

      multumesc, olimpia… scriu… scriu tot… namaste!

  23. crina
    Posted 10/08/2012 at 12:14 PM | #

    De ce India e tara diavolului?

    • Posted 10/08/2012 at 12:41 PM | #

      asa i se spune, dar nu stiu daca-i chiar asa… demonii pe care i-am intalnit eu acolo au fost proprii demoni… se spune despe india ca e tara diavolului datorita zeitatilor hinduse, conisderate demonice de conchistadorii occidentali, drept pentru care acestia au exportat crestinism si au importat mirodenii. expresia “tara diavolului” am auzit-o insa prima oara pe muntele athos; calugarii de acolo citisera probabil cartea lui dyonysios farasiotis, “mari initiați ai indiei și parintele paisie”, datorita careia era sa nu mai plec nici eu nicaieri si sa raman, infricosat, la adapostul paranoiei.

  24. Adi
    Posted 29/07/2012 at 9:39 PM | #

    Namasté, salutare tuturor,
    Abia acum am terminat cartea, a durat cam doua saptamani pana postasul din Franta mi-a pus plicul de la Humanitas sub usa.
    Nefind critic literar ca sa analizez literatura dupa criterii obiective, in ceea ce ma priveste, cartile se impart in doua tipuri: cele care imi plac si cele care nu. Iar “Namasté” mi-a provocat un orgasm literar continuu timp de vreo doua zile. Se pare ca tot ce povestesi in roman e urmarea unei trairi reale, e cu atat mai frumos cu cat imparti cu noi intimitatea ta. Dar chiar si daca totul ar fi fost pura fictiune, efectul asupra mintii si a inimii ar fi fost la fel de puternic.
    Multumesc, Sega. Ai talent, povestesti frumos, asa ca fa bine si pune-te pe treaba si scoate a.s.a.p. urmatoarele tomuri… ca unii au devenit sega-dependenti.

    • Posted 30/07/2012 at 10:49 PM | #

      multumesc, adi!

      am vrut ca al doilea volum sa apara la toamna, insa succesul de care se bucura primul mi-a dat planul peste cap; pe de o parte nu am reusit sa inchei editarea, pe de alta parte nici editura nu vrea sa publice asa repede… asa se face ca romanul de aventuri spirituale in nepal va aparea – cel mai probabil – in vara lui 2013. asta daca nu se sfarseste lumea pana atunci.

      ramai cu bine, pana la urmatoarea doza 🙂

      namaste!

  25. Posted 29/07/2012 at 6:13 PM | #

    Am terminat cartea în 2 zile. În afară de partea cu dialogurile (lipsa cratimei m-a obosit puțin, trebuie să recunosc) ai scris delicios. M-am trezit râzând în hohote la câteva faze și m-am crispat în interior la altele. M-am regăsit în tine și ți-am fost alături la “greu” ca un prieten credincios. 🙂 Mă bucur că ai trecut prin această experiență și mă întreb dacă nu s-ar putea (am putea) pune bazele unui astfel de centru de retragere în România? Nu știu să existe vreunul și cred că ar fi folositor pentru mulți, acest lucru. P.S. Dacă mai vrei să continui “călătoria” muzicală, dă un semn! 🙂 Namaste!

    • Posted 30/07/2012 at 10:39 PM | #

      ma inclin in fata ta, cu palmele impreunate in dreptul inimii: namaste!

      marius, e bine ca ne regasim asa… eu, de pilda, m-am regasit in cantecul acela al tau de acum cativa ani, cand aveai trupa spin; mi se face mereu pielea gaina cand ascult “nimeni pe drum”… nu iti inchipui, asadar, cat de mare e bucuria pe care o simt raspunzand mesajului tau, care ma onoreaza nespus.

      nu stiu daca in romania exista centre de retragere, dar stiu sigur ca se intampla multe retreaturi. la un eveniment de felul asta voi participa si eu, la toamna. detalii aici sau aici (eveniment facebook), poate te intereseaza.

      daca mai vreau sa continui “calatoria” muzicala? hmm, o sa iti raspund asa cum i-am raspuns lui bansuri, adica printr-o intrebare: mananci, calule, ovaz? 🙂

  26. laur
    Posted 22/07/2012 at 12:14 PM | #

    dragul tatii
    pe cine vrei sa pacalesti tu cu Raicu sorbindu-te din ochi si pozand in Mesia cu zambet charismatic?
    evolutie spirituala frate? ai grija de tine te tranformi intr-un produs media gen Cartarescu
    sa fii iubit

    • Posted 23/07/2012 at 11:59 PM | #

      draga laur, cred ca am vrut sa te pacalesc pe tine, da’ uite ca nu mi-a iesit 🙂

  27. Theo
    Posted 20/07/2012 at 2:09 AM | #

    Draga Sega,
    trezirea ta nu este intamplatoare 🙂 Lectiile pe care trebuia sa ti le inveti tu se transforma intr-o lectie pt noi. Si doar comentariile de aici, fara parcurgerea cartii, pot constitui o lectie: vad ca ai ales pacifismul in raspunsurile tale, probabil o explicatie o constituie si linistea ta interioara, si vad ca e bine.
    Fara a judeca, vad unii oameni incrancenati, vad gandiri in scheme si ii vad pe cei care arunca piatra si vad ca nu e bine. Vad ca resping evolutia altora, daca e venita dintr-un mediu eclectic si nu de la un personaj din “Les miserables” cum si-ar dori unii 🙂 si vad ca nu e bine.
    Dragii mei, orice trezire, sub orice forma, e bine venita si placuta Divinitatii. Pe drumul nostru in sus invatam ca noi nu avem dreptul, sub nicio forma, sa judecam faptele altuia, in cel mai bun caz putem trage concluzii din experientele altora. Cand am fost mici, nu ne judeca nimeni ca suntem mici, ca purtam scutece murdare, ca refuzam toaleta si nici noi nu ne judecam intre noi.
    Pe mine m-a bucurat din suflet transformarea ta si stiu sigur ca este lectia pe care tu ti-ai ales sa o parcurgi inainte de a veni aici, ca sa inveti si sa constitui si pt noi un exemplu: tu ai renuntat la miraj, bine ai venit!
    Cu drag. Sa nu te opresti.

    • Theo
      Posted 20/07/2012 at 2:15 AM | #

      Si inca ceva: Dumnezeu ne-a lasat pe acest pamant ca sa fim fericiti. EL asta vrea pentru noi, si ne-a mai trimis aici si ca sa invatam.
      Nu suferinta gratuita te face mai bun, ci renuntarea.
      Nu judecarea altora ne ridica, ci compasiunea si empatia.
      Daca nu suntem saraci este pentru ca ne-am invatat lectia saraciei in trecut sau pentru ca Sufletul nostru si-a castigat pentru viata actuala dreptul suficientei materiale, la care are liberul arbitru sa renunte sau nu.
      Cu drag tuturor,
      Theodora

    • Posted 20/07/2012 at 7:56 PM | #

      multumesc, theo. nu ma opresc. urmeaza aventurile spirituale in nepal, apoi cele inapoi in india 🙂

      namaste!

      sega

  28. corina
    Posted 04/07/2012 at 10:55 PM | #

    🙂 11 iunie: mi-am cumparat cartea ta.
    te/ai lamurit daca e de bine cu 11?
    salut! (de venire si de plecare)

    • Posted 04/07/2012 at 11:16 PM | #

      nu m-am lamurit daca e de bine, dar pana acum n-a fost rau 🙂

      namaste, corina!

  29. Tariette
    Posted 29/06/2012 at 12:57 PM | #

    E o lectură într-adevăr încântătoare, dar cred că poţi să-ţi dai seama despre ce este vorba, doar dacă poţi trece de acest înveliş atât de seducător. E la fel ca o pastilă cu o glazură dulce, dar încă nu ştiu ce se află sub acest înveliş: un medicament, o simplă informaţie, sau ceva cumplit, eventual molipsitor? Poate toate astea la un loc, sau poate altceva…
    Recunosc, ar fi trebuit să am bunul simţ să citesc toată cartea, înainte de a-ţi scrie, dar pur şi simplu n-am mai avut răbdare.
    Sega, întrebările tale sunt întrebările tuturor, cred; răspunsurile sunt diferite. Mie, de exemplu, Îndia nu-mi spune prea mult, meditația lor mi se poate părea interesantă, poate chiar benefică, dar nu-mi oferă răspunsurile pe care le caut. Dacă însă e să te invidiez pentru ceva, te invidiez din toată inima și fără rezerve pentru călătoria pe care înțeleg că ai făcut-o în Coreea. Da, acolo mi-aș dori să ajung, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-aș face pe acest pământ. Poate scrii o carte și despre această călătorie…

    • Posted 29/06/2012 at 1:11 PM | #

      ma intorc mereu cu gandul la coreea, in special la mica mea coree: o particica din seoul, colina din yongin unde e amplasat campusul universitar dankook, camaruta de la poalele colinei, unde am locuit o luna si jumatate, cele cateva stradute pe care imi placea sa ma plimb, jimjilbang – baile publice, dong dong ju si makgeolli, soju, bibimnbap si bulgogi. platoul de filmare al KBS, casutele de la tara cu acoperisurile albastre, geografia cu contururi fine precum chipurile lor… tara diminetilor mele linistite… poate ajungi tu mai repede decat scriu eu cartea (pe care nu stiu daca o voi scrie vreodata).

  30. Posted 21/06/2012 at 1:17 AM | #

    Andrei, sa stii ca occidentalii au descoperit si voluntariatul in Africa inaintea noastra. Era si cazul sa-l descopere, ca ei au distrus cel mai bogat continent al planetei. Occidentalii au descoperit tot, inclusiv locurile unde traiau oameni care nu stiau ca sunt descoperiti. E greu pentru noi sa ne asumam vreun precedent al explorarilor desi, culmea, in cazul Indiei il avem pe Eliade.

    “Namaste” nu e un roman de calatorii, Sega n-are nicio pretentie ca ar fi trait cu si ca localnicii si oricum faza asta cu localnicii e o mare flatulenta pe care am inceput, din pacate, s-o tragem adanc in piept. N-o sa fim niciodata “localnici” in alta parte decat acasa. “A doua casa” nu se pune.

    Sa traiesti.

  31. Andrei Stoian
    Posted 20/06/2012 at 1:26 PM | #

    Mult succes. Pana atunci poate ne pui mai multe poze pe site (inclusiv cea cu micuta japoneza :)..

    Probabil ca Humanitas si-a facut calculele si a dat cu virgula, adica fara poze, dar poate totusi in volumul viitor pui cateva acolo..vezi tu cum ii convingi, poate obtii si o sponsorizare.. M-ar fi interesat sa vad cateva din personajele pe care le descrii acolo..

    Pe de alta parte vroiam sa iti spn ca am intrat pe site la Osho Resort si am ramas mut, este un lux desavarsit acolo, un adevarat SPA de 5 stele. Din carte nu imi dadusem seama, credeam ca e ceva mai simplu..E bine de stiut..

    • Posted 21/06/2012 at 1:38 PM | #

      andrei, poze poti vedea aici: sega-namaste.com/album… pe micuta japoneza (care e de fapt inaltuta) am hotarat sa nu o arat, sorry.

      stabilimentul din parcul koregaon arata, intr-adevar, altfel acum patru ani. nici eu nu mai recunosc multe… cica ar fi fost dorinta lui osho ca locul sa se schimbe in permanenta, ca sa nu te atasezi de el 🙂 ma rog, asa se spune…

  32. Andrei Stoian
    Posted 19/06/2012 at 7:33 PM | #

    Foarte interesanta cartea Sega, la cat mai multe iti doresc.. Chiar ai talent la scris.

    Ceea ce vreau sa te intreb este: avand in vedere ca este o carte de calatorie (eu cumpar si citesc pe nerasuflate tot ce apare in lb romana) de ce nu ai pus si poze? Mie personal mi-ar fi placut sa vad si poze..

    Poti sa ne spui daca si cat este fictiune din tot ce am citit acolo? 🙂

    P.S. Andrei, scrie si tu o carte despre experienta ta in Africa, si eu o sa ti-o cumpar. Sunt milioane de romani care nu or sa ajunga niciodata in India, sau Africa, pe cand datorita unor experiente impartasite, de genul celei prezente a lui Sega, au ocazia sa traiasca o astfel de experienta platind o mica “taxa de intrare” la show.

    La noi cartile de calatorie sunt putine, anul trecut am citit pe nerasuflate “Vand kilometri” a lui Marius Barbu, anul asta Namaste a lui Sega, si ma pregatesc de “Trei saptamani in Himalaya”a lui Marius Chivu, dar si de “Ultimul tango la Buenos Aires” al Justinei Irimia. A mai aparut ceva despre Cuba, dar nu am apucat sa o iau..

    Si uite asa mai Andrei, o sa ma plimb in cateva luni din ashramul lui Osho din India, in Himalaya, Buenos Aires si poate si Cuba, dupa care o sa bag si un week-end in Vama Veche. Si spune tu, nu am facut afacere buna? M-am plimbat prin toata lumea cu cateva zeci de euro..

    • Posted 20/06/2012 at 2:35 AM | #

      namaste, andrei!

      iti multumesc pentru mesaj.

      sa stii ca toate s-au intamplat intocmai, iar personajele nu sunt, nici ele, inventii. doar cu numele si cu dialogurile m-am jucat pe alocuri… in ultima etapa a scrierii cartii am rebotezat unele personaje pentru a nu le expune aiurea. nu am ales numele la intamplare; ele ajuta la o mai buna caracterizare a personajelor.

      am rescris unele dialoguri, dar am facut-o in spiritul relatiei mele cu interlocutorii, nedorind sa manipulez rapoartele reale dintre noi. uneori, am creat dialoguri acolo unde nu au existat, nu pentru a inflori, ci pentru a transmite o informatie, o reflectie, sau pentru a sugera o stare ori o experienta, greu de transmis si exprimat altminteri.

      stai pe receptie, ca mai la toamna (sau poate la anul) vine si volumul doi – peripetiile lui sega in nepal. sa nu ai nici o grija, nu seamana deloc cu ceLe trei saptamani in himalaya ale lui marius chivu; eu am bantuit cam o luna si jumatate prin nepal si am vazut everestul doar din avion 🙂

      namaste nu are poze pentru ca productia cartii ar fi costat mai mult si implicit pretul ar fi fost mai mare. poate cu alta ocazie sa reeditam cu poze, ramane de vazut…

      cu bine,
      sega

    • Laura
      Posted 28/06/2012 at 10:57 PM | #

      S-ar putea sa-ti placa si IERTATI-MA CA NU SUNT JAPONEZ, de George Moise 🙂
      Tocmai comand si eu cartea lui Sega, abia astept sa o citesc!

  33. mona
    Posted 19/06/2012 at 4:08 PM | #

    Cartea ta are o miza puternica: o calatorie in India, o tara exotica, misterioasa, prea indepartata – ca distanta si nu numai – pentru multi dintre noi. Am crezut ca voi gasi un jurnal de calatorie, asezonat cu povesti mistice. Si totusi, chiar daca am fost sceptica la inceput, cartea ta m-a atras, incetul cu incetul, pagina cu pagina. Am simtit, dincolo de simpla naratiune a unor intamplari de viata, zbuciumul unui suflet… Apreciez sinceritatea condeiului, umorul, autoironia si astept, cuminte, continuarea, de data aceasta fara scepticism.
    Am o singura intrebare, o curiozitate: povestea ta pleaca, intr-adevar, de la o baza reala, insa sunt convinsa ca exista si un procent de fictiune in toata naratiunea. As vrea sa stiu, concret, la cat se ridica acest procent…
    In alta ordine de idei, nu pot sa nu remarc succesul de care te bucuri mai ales printre cititoare…Oare barbatii sunt gelosi si zgarciti in aprecieri sau prefera alt gen de lecturi?
    Mult succes in continuare.

    • Posted 20/06/2012 at 3:00 AM | #

      namaste, mona!

      multumesc pentru aprecieri si precizez ca intamplarile relatate sunt absolut reale. i-am destainuit deja lui andrei ca “doar cu numele si cu dialogurile m-am jucat pe alocuri… in ultima etapa a scrierii cartii am rebotezat unele personaje pentru a nu le expune aiurea. nu am ales numele la intamplare; ele ajuta la o mai buna caracterizare a personajelor. am rescris unele dialoguri, dar am facut-o in spiritul relatiei mele cu interlocutorii, nedorind sa manipulez rapoartele reale dintre noi. uneori, am creat dialoguri acolo unde nu au existat, nu pentru a inflori, ci pentru a transmite o informatie, o reflectie, sau pentru a sugera o stare ori o experienta, greu de transmis si exprimat altminteri.”

      acestea fiind zise, calculeaza tu procentul de fictiune 🙂

      si, da, fireste ca barbatii sunt gelosi pe unul care are atatea admiratoare :))

      toate cele bune,
      sega

  34. elena
    Posted 08/06/2012 at 6:13 PM | #

    Fiecare experienta impartasita cu altii conteaza. Daca Andrei nu are talentul si nu stie cum sa trasmita ceea ce a vazut, inteles si trait acolo unde a fost, nu trebuie sa fie invidios – eu asa l-am simtit – pe cineva care, pana la urma, indiferent cat marketing si alte tehnici de vanzare or mai fi in joc, ne-a lasat fiecarui cititor cate o farama din inima sa. Cand scrii din inima se simte si cred ca cei care au citit deja cartea au simit asta. Apropo, Andrei, tu ai citit aceasta carte? De ce trebuie sa se scrie mereu numai despre partile intunecate ale lumii si ale vietii? De ce trebuie sa ne simtim mereu vinovati pentru ca iata, asa merge lumea, cu fericire si tristete, bogatie si saracie?

    O cititoare care nu-si propune sa ajunga in India, dar care s-a bucurat sa o vada prin ochii si sufletul lui Sega,
    Elena

    • Posted 15/06/2012 at 2:16 AM | #

      multumesc, elena. cred ca l-ai provocat pe andrei sa-si spuna povestea 🙂 eu, unul, sunt curios sa o aflu.

  35. Mariana
    Posted 08/06/2012 at 3:14 AM | #

    Am hotarat sa scriu imediat ce am terminat cartea… chiar daca sunt de 12 ore aproape nemiscata 🙂 nu-mi doresc decat sa te felicit din toata inima pentru sinceritate si pentru o poveste la care viseaza frenetic orice cautator sau invatacel spiritual! Presimt ca romanul va avea un mega succes si sper sa fie unul international, ptr ca meriti :)M-am bucurat de trairile tale si prim aceasta o parte din ele le-am trait si eu… Te imbratisez si iti urez succes!

    • Posted 08/06/2012 at 12:02 PM | #

      namaste, mariana!

      multumesc pentru mesaj, sunt impresionat! 12 ore aproape nemiscata? cam asa mi se mai intampla si mie cand scriam 🙂
      sa stii ca bucuria ta este si bucuria mea.

      osho hugs 🙂
      sega

  36. andrei
    Posted 31/05/2012 at 10:46 PM | #

    Nu vreau sa te pun la punct. Pur si simplu mi se pare ca vrei sa vinzi o carte, desi tu vrei sa zici ca faci altceva.
    Cat despre mine: pe mine m-a ajutat sa ii ajut pe cei din Africa, acolo unde am lucrat. Asta m-a ajutat pe mine. Pe tine te-a ajutat meditatia in ashramuri si retreat-uri… Foarte frumos… Traim intr-o lume democratica in care fiecare stie ce il ajuta si face ce crede ca e mai bine pt. el.
    Numai ca: mai stim si noi astia profanii, cum e cu ashramurile si retreat-urile astea de fite pentru occidentali, platite cu bani multi, care sunt de fapt niste mici hotelasuri si in care in niciun caz nu experimentezi ce experimenteaza localnicii, pentru ca nu ai cum. In plus, intre timp localnicii au invatat si ei cum sa vanda occidentalilor produsele reunite sub cupola generoasa numita “tehnici de meditatie”: stai intr-un astfel de hotelas, cu tot confortul lumii moderne si meditezi la “ce frumoasa e viata”, fara sa ii vezi pe copiii din afara hotelasului care nu au ce manca… Si cand te gandesti ca fitsa asta nici macar nu e noua, caci occidentalii au desoperit yoga inca de prin anii ’30 ai secolului trecut…Cum nu e noua nici reteta ta de a-ti vinde cartea… Iarasi…foarte frumos si laudabil, atata timp cat iti asumi ca asta faci (si anume vinzi un produs) si nu incerci sa zici ca de fapt faci altceva…

    • Posted 01/06/2012 at 1:02 AM | #

      asa-i, andrei, acum vand o carte, dar nu o minciuna 🙂 ating subiectele de care vorbesti si – ai sa fii surprins – lucrurile stau chiar asa cum spui. dar nu numai asa… de aia am scris o carte, ca sa inteleg.

  37. andrei
    Posted 31/05/2012 at 1:04 PM | #

    Vaaaai, ce cool, ce tare…. Mai lasati-ne cu povesti despre din astia care lucreaza in firme si merg in tari din lumea a treia, stau acolo in diverse locuri comode, chipurile pt a isi implini un vis… Ce frumos e sa iti implinesti visurile cand ai cu ce si vinzi un SUV ca sa iti acoperi costurile… Mergi Octaviane 6 luni in Africa, la coada vacii, cum am mers eu si am lucrat intr-un ONG local, stai acolo cum stau aia, fara curent si apa de la robinet, cu mancare putina, si pe urma sa vii sa-ti dai talente in Romanica si sa spui cum te-ai implinit tu spiritual in India… Pe astia din HR SI PR si publicitate v-as trimite intr-un sat din Africa sau Asia profunda si daca rezistati macar o luna acolo, pe urma sa veniti sa povestiti voi cum e “real life”.
    Ce-as fi vrut si eu sa stau la un “retreat”, comod si sa ma gandesc la frumusetea vietii….Dar, din pacate sau din fericire, trebuia sa muncesc, sa car apa de la put, sa fac lectii cu stafful, sa pregatesc materiale, sa ma feresc de serpi, de paianjeni, de malarie….. E frumoasa viata intr-un “retreat” in care te duci pe bani multi si esti tratat ca un occidental…

    • Posted 31/05/2012 at 3:12 PM | #

      namaste, andrei,

      simt ca vrei sa ma pui la punct 🙂

      ok. da, am avut bani, am muncit pt ei, nu i-am furat si nu i-am primit din cer. am plecat spre india pt ca, desi aveam gip, eram neimplinit si mi-am dat seama ca un gip mai mare nu o sa rezolve problema. ar trebui deci sa te bucure ca l-am vandut pe 10.000 de euro nu ca sa imi iau altul, ci ca sa plec undeva unde am crezut eu ca o sa inteleg ce se intampla cu mine. asa am simtit, ca trebuie sa plec in india la osho, nu ca voluntar in africa sau in asia profunda… dar tu te-ai suparat ca eu am lucrat in publicitate si ca nu m-am dus in jungla, la malarie, serpi si paianjeni. bantuiau destui serpi si paianjeni prin mintea mea ca sa ma mai confrunt cu ei si in carne si oase.

      nu m-am intors sa imi dau talente, cum spui tu, doar am scris o carte despre experienta mea, cu toata sinceritatea. am scris 3 ani, in izolare aproape totala. nu am scris pentru public, ci pentru mine, sa inteleg ce s-a intamplat in anul pe care il petrecusem la capatul pamantului si de ce nu m-am implinit spiritual dupa cati bani cheltuisem 🙂 sunt onorat ca povestea mea a atras atentia celor de la humanitas, dar nu a fost asta scopul meu. dar acum, ca am intrat in hora, trebuie sa joc. sa dau interviuri, sa apar la tv, sa fac lansari, tot tacamul…

      m-a intristat mesajul tau si mi-am facut timp sa iti raspund nu ca sa ma justific, ci ca sa iti atrag atentia ca, desi ai plecat departe, acolo, in jungla, ai luat cu tine tot calabalacul de prejudecati din romania. i-ai ajutat pe oamenii aia de acolo, dar, se pare ca nu prea te-ai ajutat pe tine.

      multumesc,
      sega

    • Marius
      Posted 05/06/2012 at 10:46 PM | #

      Andrei,
      Mie mi se pare ca tu vrei doar sa te lauzi ca ai fost in Africa si ca ti-e ciuda ca nu ai scris o carte despre asta. Il cunosc pe Sega personal, desi nu ne-am mai vazut de mai bine de 20 de ani, dar stiu ca daca Sega vrea sa faca ceva de succes, va avea succes. Nu trebuia neaparat sa scrie o carte pentru asta. Sunt convins ca nu a fost usor pentru el sa lase tot si sa plece si sunt convins ca a scris cartea in primul rand pentru ca asa a simtit. Daca face si bani de pe urma ei, foarte bine, ma bucur pentru el si ii urez mult succes!

  38. Dora
    Posted 18/11/2011 at 10:41 PM | #

    Am dat de Namaste exact cand simteam ca stau ca pe ace…asa ca am fugit deodata cu tine…nici nu stii cu cata placere am savurat libertatea…Am senzatia ca pentru mine ai scris…Vreau mai repede mai mult, si in Nepal…am bagajele facute!!!

    • Posted 19/11/2011 at 10:43 AM | #

      namaste, dora

      sa nu iti iei prea multe bagaje, doar strictul necesar. let’s travel lite 🙂

      ajungem si in nepal, dar abia in volumul 2. deocamdata ne pregatim pentru volumul 1, care apare in primavara. te anunt eu cand. multumesc inca o data pentru inscriere.

  39. Nelia
    Posted 02/11/2011 at 3:55 AM | #

    Ce raspuns frumos!
    Multumesc.
    O sa-l citesc pe Osho. Cred ca e mai bine sa citesti o carte (care poate nu intamplator iti cade in maini) si dupa aceea despre autor (cum fac de obicei).
    Ieri citeam in romanul tau despre Jivan (din Cyber Cafe)si m-apucat o frica ca as putea pati si eu la fel, sa fug de toti si de toate, la un moment dat, in cautarea libertatii (si anume din cauza tuturor acestor cautari spirituale) 🙂
    Cartea cred ca o sa aiba mare succes.
    Namaste

    • Posted 02/11/2011 at 11:10 AM | #

      Până nu fugi, stai ca pe ace. Uneori e bine să fugi de toți și de toate, ca la un moment dat să afli ce înseamnă cu adevărat să te oprești.

  40. Nelia
    Posted 01/11/2011 at 8:06 PM | #

    Spune-mi, te rog, care este cartea lui Osho care te-a impresionat atat e mult incat ai hotarat sa mergi tocmai in India?!
    Eu am rasfoit cate ceva din Osho si mi-a placut, am cautat sa aflu cine este el si nu pot sa spun ca am fost tare impresionata de ce am gasit (americanii nu prea il lauda, ceasuri, masini, expulzat…). Nu vreau sa spun ca mi-ar placea sa fi fost un sarantoc fara pacate, dar si vorba “nu te uita ce face preotul, ci la aceea ce zice” ma enerveaza.
    Si totusi… vreau sa citesc ceva de Osho, pentru ca imi place cum si ce povestesti tu, si daca te-a impresionat pe tine, sper sa ma impresioneze si pe mine 🙂
    Multumesc.

    • Posted 01/11/2011 at 9:02 PM | #

      A fost o carte despre mine 🙂 “Cartea despre EGO”, aparută la editura MIX. Am dat peste ea într-o librărie, fără să am habar cine e Osho. S-a întâmplat acum câțiva ani, cinci sau șase… Era prin februarie. Zloată și frig, ca în sufletul meu. Însă cuvinte pe care le-am citit în paginile acelei cărți au adus în mine o căldură pe care nu o mai cunoscusem. Și nu atât cuvintele și insighturile extraordinare – cu care nu eram familiarizat – cât energia care străbătea textul. Un șuvoi proaspăt, plin de viață, de bucurie, ce trecea direct prin inima mea, topind parcă ghețurile…

      Cu toate astea, nu înseamnă că la tine va avea același efect, evident. Ulterior am aflat și eu controversele din jurul acestui om, dar m-am dus acolo, în India, against all odds, against all fears. Și nu îmi pare rău că am făcut-o, chiar dacă nu am găsit nici pastila iluminării, nici a mântuirii. M-am găsit în schimb pe mine, cu propriile mele umbrișuri și luminișuri. Când am intrat în acea librărie și am deschis acea carte, nu am realizat că deja pornisem într-o călătorie fascinantă, plină de neprevăzut spre mine însumi, o călătorie care mă va purta până în India și mai departe, până în Nepal, unde s-a născut Buddha. O călătorie despre care încerc să povestesc cât pot de bine în Namaste, romanul meu de aventuri spirituale 🙂

  41. Mihaela Negurita
    Posted 01/11/2011 at 6:04 PM | #

    Buna!

    Dupa ce am citit cu sufletul la gura cartea ta, mi-am tot dorit sa iti scriu, sa incerc sa te cunosc, putin mai mult.. Sa vad daca mai ai in suflet tristetea care apare printre randuri, sa aflu daca ai reusit sa gasesti calea catre tine..

    Acum scriu cateva randuri, repede, si nu stiu daca o sa imi raspunzi tu, omul frumos din cartea cu suflet, sau daca o sa imi raspunda altcineva, impersonal..

    Acum inima mea imi spune sa scriu cateva cuvinte, poate voi reusi sa transmit cat de mult m-a bucurat cartea ta, cat de mult am ras cu pofta la expresiile tale nebune, cat de mult m-a incitat calea ta, trairile tale, revelatiile tale!

    Hmm, ma restrang aici, ca daca ma apuc de povestit, o sa scriu si eu o carte.. Ha, Ha!

    Cu drag, Miki

    • Posted 01/11/2011 at 6:45 PM | #

      Dragă Miki, autorul nu e important, crede-mă… Un Sega mic sau o Sega mică e în fiecare dintre noi. Iar Namaste nu e decât o oglindă care ne poate arâta nouă înșine, așa cum suntem cu adevărat, dincolo de minciunelele cu care ne fardăm zilnic viața. Faptul că te-au bucurat și incitat rândurile mele, mă face să cred că ai privit cu inima deschisă în această oglindă și ai văzut căăă… 🙂

      Întrucât ai citit “cartea” cu sufletul la gură, o să te invit acum să te hodinești un pic. “Cartea” pe care ai citit-o reprezintă abia un sfert din primul volum al trilogiei Namaste. Noi și noi aventuri spirituale prin vasta Indie și misteriosul Nepal abia așteaptă să vadă hârtia sau ecranul, numai că scrisul e al naibii de dificil. Sega nu e Balzac și nici Cărtărescu. Sega scrie greu și prost și trebuie să se întoarcă de n-șpe ori asupra textului ca tu să îl poți citi “cu sufletul la gură”.

      Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pentru înscriere.

      Pe curând,
      Sega

Comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii:

*
*