Cuvânt înainte și după

editie-speciala-mic

M-am întors în Nepal în noiembrie 2013. Trecuseră cinci ani de la cele evocate în paginile care urmează și doar câteva luni de la lansarea primei ediții a acestei cărți. Romanul de aventuri spirituale în Nepal, care continuă povestea începută în romanul de aventuri spirituale în India, devenise bestseller Humanitas peste vară, aidoma frățiorului său mai mare cu un an, și publicul cititor poftea deja la a treia carte din seria Namaste, carte pe care încă nu apucasem să o scriu.

Am aterizat la Kathmandu cu două planuri în rucsac. Un plan mai mic și un plan mai mare. Planul mai mic era să organizez o excursie pentru câțiva cititori dornici să se aventureze în țara de la poalele Himalayei și așa s-a născut programul Aventuri în Nepal… cum scrie la carte: două săptămâni de basm, pe care cititorii mei aventurieri le-au petrecut alături de autor și de personaje, prin locurile descrise în cartea de față. Planul mai mare era să ajung în India, ceea ce s-a și întâmplat în vara lui 2014, să stau acolo o vreme și să scriu mult așteptata parte a treia din seria Namaste, ceea ce însă nu s-a întâmplat. Așa că planurile s-au inversat. Planul mai mic a devenit planul mai mare, iar planul mai mare a devenit planul mai mic.

Prin urmare, iată-mă reîntors în Nepal primăvara asta, cu noi cititori dornici să se aventureze pe urmele cărții alături de autor și de personaje. Am cutreierat împreună străduțele întortocheate din Thamelul plin de culoare, am admirat pagodele cochete din Piața Durbar și arhitectura bine conservată a centrelor istorice Patan și Bhaktapur, am contemplat picturile thangka din mănăstirile buddhist-tibetane și diversitatea reprezentărilor religioase din Templul Maimuțelor, am învârtit roțile de rugăciune din jurul marii stupa de la Boudhanath, ne-am înfiorat la Pashupatinath, în fața rugurilor funerare ridicate pe malul râului Bagmati, ne-am avântat pe apele învolburate ale râului Trisuli cu pluta Căpitanului Shaila, am urcat conduși de Lama, ghidul nostru montan cel Zorba și Buddha, șapte mii cinci sute de trepte de piatră ca să vedem de aproape vârfurile semețe ale Annapurnei, ne-am înmuiat ciolanele ostenite în apele fierbinți de la Tatopani, am poposit la Maya și Sushma din Shangri-La, am văzut cum trăiesc refugiații tibetani în tabăra lor de lângă Pokhara, ne-am lansat cu parapanta de la Sarangkot, deasupra lacului Phewa, am intrat în Grădina Sacră unde s-a născut Siddhartha Gautama, cel care a devenit Buddha, asta după ce am reușit să trecem de vigilentul Monstru din Lumbini deghizat într-un sadhu, am ajuns la Kapilavastu unde ajuns-a și Segghartha, am pătruns în inima junglei alături de Hari, ghidul expert personal, am alunecat pe râul Rapti cu canoea printre crocodilii care se încălzeau la soare, am încins o horă mare cu flăcăii din Sauraha, am mâncat dal bhat cu mâna goală, am zburat spre Everest și am aterizat în cele din urmă înapoi în Thamel… Apoi am luat-o de la capăt, cu o nouă serie de cititori-aventurieri.

editie speciala cover

Eram la Pokhara când pământul a început să se scuture sub picioarele noastre. Rataserăm zborul de dimineață cu parapanta din cauza vremii nefavorabile, curenții de aer își schimbaseră direcția în mod inexplicabil, și tocmai ieșiserăm din hotel gata să ne suim în microbuz ca să mergem să vizităm tabăra refugiaților tibetani. Cutremur! a strigat un cititor-aventurier, anunțând urgia ce avea să îngenuncheze o țară întreagă în mai puțin de două minute. Două minute care nu se mai terminau. Am crezut că toate clădirile se vor prăbuși în jurul meu și că se va căsca pământul să ne înghită, dar n-a fost să fie așa. Cutremurul a încetat brusc, așa cum a și început, lăsând în urma lui o Pokhara paralizată de frică, dar teafară și nevătămată. Am răsuflat ușurați, neavând de unde să știm la momentul acela că în alte părți lucrurile stăteau cu totul altfel. Veștile au început să vină abia după prima replică – ceva mai scurtă, dar la fel de violentă – care ne-a surprins pe șosea, aproape de tabăra refugiaților tibetani. Achyut, șoferul nostru, a oprit mașina în mijlocul drumului, în timp ce lumea fugea îngrozită din calea unui monstru invizibil, care zgâlțâia clădirile ca pe niște cutii de carton. În timp ce, la Kathmandu, oamenii scoteau alți oameni de sub dărâmăturile vechiului turn de nouă etaje, odinioară mărețul Dharhara. În timp ce, în Piața Durbar, la Patan și la Bhaktapur, templele vechi de sute de ani cădeau peste turiști si credincioși deopotriva. În timp ce asfaltul șoselelor se frângea precum coaja de pâine și alunecările de teren rădeau sate întregi, cu oameni cu tot, în regiunea Langtang și în districtele Gorkha, Dhading sau Sindhupalchowk. În timp ce Tabăra de Bază era măturată de avalanșele pornite de pe Pumori și calea către vârful Everest croită prin Căderea de Gheață Khumbu dispărea cu totul, nimicind alpiniștii care se nimeriseră pe acolo.

Când legăturile telefonice au fost în sfârșit restabilite, am reușit să vorbesc cu Căpitanul Shaila, cu Maya și Sushma, cu Hari din Chitwan. Frățiorul Lama, de care ne despărțiserăm cu o seară înainte, după tura de la munte, a răspuns la apel mai târziu, după mai multe încercări nereușite. Prinsese cutremurul în autobuz, venind de la Pokhara, în drum spre casă. Nu trecuseră nici 24 de ore de când coboram împreună de la Poon Hill spre Tatopani, eu certându-l și zicându-i că nu se spune earthcube, cum îi tot dădea el, ci earthquake. Nu știu cum s-o zice, frățioare Sega, mi-a răspuns Lama, dar ferească Dumnezeu de un earthcube ca ăla din ‘34, despre care mai povestesc din când în când bătrânii… Plecase în urmă cu patru zile din sătucul lui curat și liniștit de pe dealul Mănăstirii Galbene, la marginea orașului Kathmandu, și se întorsese într-un loc terifiant, de nerecunoscut. Casa lui crăpase și nu mai putea fi locuită, iar casa fratelui Gaurav căzuse cu totul la pământ, ca multe alte case vecine. Nu am putut vorbi prea mult, căci se întrerupea des și ei se grăbeau să ducă răniții la spital. Pe jos, pe umeri, în brațe, pe tărgi improvizate. Ambulanțele nu puteau ajunge acolo sus, la Mănăstirea Galbenă. Molozul blocase drumul.

Cutremurul cu magnitudinea de 7,8 grade pe scara Richter din 25 aprilie 2015 a devastat țărișoara de la poalele Munților Himalaya. Peste 8.000 de morți, peste 19.000 de răniți, zeci de monumente istorice complet distruse, peste 300.000 de mii de locuințe dărâmate sau grav avariate, milioane de oameni rămași pe drumuri.

Au urmat numeroase replici, zile de panică și nopți de coșmar, pentru cei mai mulți dormite în corturi improvizate din prelate de plastic trase peste prăjini de bambus, fără curent electric, fără apă, fără hrană, fără haine. Și vremurile care se anunță sunt grele: musonul bate la ușă, alunecările de teren stau la pândă, foametea e pe cale să-și arate colții, epidemiile sunt gata să izbucnească – toate astea împiedicând populația să-și tragă sufletul, să se liniștească și să înceapă reconstrucția. Probabil că vor trece luni, ani, până când rănile se vor vindeca.

M-am întors din Nepal după o săptămână de la dezastru și cât am stat acolo am încercat să-i ajut cu ce s-a putut pe cei năpăstuiți. Am pornit o campanie de strîngere de fonduri și am început cu frățiorul Lama, cu familia lui, cu satul lui: provizii, medicamente, pături, foi de cort, bani pentru construit case noi și rezistente, care să nu mai cadă peste oameni când i se năzare pământului să se scuture… Nu mă pot opri însă aici, căci suferința și nevoile sunt mari acolo.

Cartea nu e una nouă. Conținutul ei e neschimbat de la prima ediție, doar copertele sunt altfel. Cu toate astea, chiar dacă ai citit-o, eu te îndemn să o cumperi, știind că beneficiile obținute din vânzarea ei vor fi donate supraviețuitorilor cutremurului din Nepal. Iată rostul acestei ediții speciale.

Pentru mulți, cele întâmplate sunt percepute ca semne ale sfârșitului lumii, însă eu cred că orice sfârșit aduce întotdeauna un nou început și asta încercăm noi să facem acum: să ajutăm locuitorii acestei țări să înceapă o viață nouă, oferindu-le sprijinul nostru. Putem ajuta această națiune căzută în genunchi să se ridice, să-și șteargă stratul gros de moloz de pe obrazul ei frumos.

Cu tremur,
Sega

15 mai 2015

One Trackback

  1. […] You can read the whole back-story (in Romanian) here. […]

Comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii:

*
*